Sistemul nervos uman se compune din:
- sistemul nervos central (SNC);
- sistemul nervos periferic (SNP).
SNC se compune din encefal și măduva spinării. SNC este centrul de control al întregului organism. Unele componente ale SNC au rolul de a integra informațiile primite și de a favoriza reacțiile potrivite.
SNP se compune din receptorii care se află în organele de simț și nervii care stabilesc comunicare dintre SNC și organele de simț. Astfel, SNP prezintă 12 perechi de nervi cranieni și 31 de perechi de nervi spinali. Rolul lor este de a transmite informații SNC privind modificarea condițiilor din interiorul organismului și de la suprafața acestuia, iar apoi de a transmite răspunsul elaborat de SNC către mușchi sau glande, formațiuni implicate în ajustarea condițiilor modificate.
În acest fel, din punct de vedere funcțional, SNP este alcătuit din două tipuri de nervi:
- nervi senzoriali (aferenți) – în traducere „înspre”, au rolul de a aduce informațiile de la receptorii organismului către SNC;
- nervi motori (eferenți) - în traducere „dinspre”, au rolul de a transmite mesajele SNC cu răspunsul stimulilor, către mușchi sau alte organe.
Partea motorie a SNP se subîmparte în:
- componenta somatică – exercită control asupra mușchilor scheletici;
- componenta autonomă (vegetativă) – exercită control asupra mușchilor involuntari (mușchii netezi și mușchiul cardiac) și a glandelor.
Componenta vegetativă a SNP este compusă din două tipuri de nervi motori:
- nervi simpatici – responsabili cu transmiterea impulsurilor către organe care determină răspunsuri în condiții de stres, cum ar fi reacția „luptă sau fugi” („fight or flight");
- nervi parasimpatici – responsabili de asigurarea unei stări de relaxare a organismului, stimulează digestia.
